obscen - explicat in DEX



obscen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OBSCÉN, -Ă, obsceni, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte, atitudini etc.) Nerușinat, trivial, indecent; vulgar, pornografic. – Din fr. obscène, lat. obscenus.

obscen (Dicționar de neologisme, 1986)
OBSCÉN, -Ă adj. Necuviincios, indecent, nerușinat, trivial, pornografic. [< fr. obscène, lat. obscenus].

obscen (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OBSCÉN, -Ă adj. (despre gesturi, cuvinte, atitudini) nerușinat, trivial, indecent; pornografic. (< fr. obscene, lat. obscenus)

obscen (Dicționaru limbii românești, 1939)
*obscén, -ă adj. (lat. obscénus, de răŭ aŭguriŭ, oribil, obscen). Nerușinat, fără pudoare: vorbe obscene. Adv. A vorbi obscen.

obscen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
obscén adj. m., pl. obscéni; f. obscénă, pl. obscéne

obscen (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
obscen a. contrar bunei cuviințe: vorbe obscene.

obscen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OBSCÉN, -Ă, obsceni, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte, atitudini etc.) Nerușinat, trivial, indecent; vulgar, pornografic. — Din fr. obscène, lat. obscenus.

Alte cuvinte din DEX

OBROCI OBROC OBRINTITURA « »OBSCENITATE OBSCUR OBSCURA