obscen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBSCÉN, -Ă, obsceni, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte, atitudini etc.) Nerușinat, trivial, indecent; vulgar, pornografic. – Din
fr. obscène, lat. obscenus.obscen (Dicționar de neologisme, 1986)OBSCÉN, -Ă adj. Necuviincios, indecent, nerușinat, trivial, pornografic. [< fr.
obscène, lat.
obscenus].
obscen (Marele dicționar de neologisme, 2000)OBSCÉN, -Ă adj. (despre gesturi, cuvinte, atitudini) nerușinat, trivial, indecent; pornografic. (< fr.
obscene, lat.
obscenus)
obscen (Dicționaru limbii românești, 1939)*obscén, -ă adj. (lat.
obscénus, de răŭ aŭguriŭ, oribil, obscen). Nerușinat, fără pudoare:
vorbe obscene. Adv.
A vorbi obscen.obscen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)obscén adj. m.,
pl. obscéni; f. obscénă, pl. obscéneobscen (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)obscen a. contrar bunei cuviințe:
vorbe obscene.obscen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OBSCÉN, -Ă, obsceni, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte, atitudini etc.) Nerușinat, trivial, indecent; vulgar, pornografic. — Din
fr. obscène, lat. obscenus.