monosemie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MONOSEMÍE s. f. (Lingv.) Monosemantism. – Din fr. monosémie.
monosemie(Dicționar de neologisme, 1986) MONOSEMÍEs.f. Monosemantism. [Cf. fr. monosémie].
monosemie(Marele dicționar de neologisme, 2000) MONOSEMÍEs. f. monosemantism. (< fr. monosémie)
monosemie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *monosemíe s. f., art. monosemía, g.-d. monosemíi, art. monosemíei