MANITAMANIT'A, pers.3
manitează, vb. I. Refl. (Despre vin) A se |altera|| sub acţiunea unor |bacterii|bacterie| specifice care transformă zahărul în |manită||. - Din
manită.MAN'ITĂ s.f. Substanţă |organică|organic| |zaharată|zaharat| conţinută în |răşina|| de |frasin|| şi în unele ciuperci. - Din fr.
mannite.manit'a vb., ind. prez. 3 sg.
manite'azăman'ită s. f., pl.
man'ite