insidios - explicat in DEX

insidios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INSIDIÓS, -OÁSĂ, insidioși, -oase, adj. Care caută să înșele; viclean, perfid, șiret. ♦ (Med.; despre o boală) Care apare pe nesimțite, fără manifestări vizibile. ♦ (Despre gaze de luptă) Care își manifestă acțiunea asupra organismului mai târziu. [Pr.: -di-os] – Din fr. insidieux.

insidios (Dicționar de neologisme, 1986)
INSIDIÓS, -OÁSĂ adj. Perfid, viclean; care întinde, ascunde o cursă. ♦ (Despre gaze de luptă) Care își manifestă acțiunea asupra organismului mai târziu. ♦ (Despre boli) Care apare pe nesimțite, fără tulburări sau simptome evidente, vizibile. [Pron. -di-os. / cf. fr. insidieux, lat. insidiosus].

insidios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INSIDIÓS, -OÁSĂ adj. 1. perfid, viclean, înșelător; care întinde, ascunde o cursă. 2. (despre gaze de luptă) care își manifestă acțiunea asupra organismului mai târziu. 3. (despre boli) care apare pe nesimțite, fără simptome vizibile. (< fr. insidieux, lat. insidiosus)

insidios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*insidiós, -oásă adj. (lat. insidiosus, d. insidiae, pl., pîndă, cursă, ambuscadă, d. in-sidére, a ședea în [de ex., la pîndă], d. sĕdére, a ședea). Care întinde curse: judecător insidios. Care constitue [!] o cursă, o capcană: mîngîere, întrebare insidioasă. Boală insidioasă, boală periculoasă care se introduce supt [!] aparențe blînde. Adv. În mod insidios.

insidios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
insidiós (-di-os) adj. m., pl. insidióși; f. insidioásă, pl. insidioáse

insidios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
insidios a. care caută să surprinză: chestiune insidioasă.