INCETINIÎNCETIN'I, încetinesc, vb. IV. Tranz. A face să scadă din viteză, intensitate etc.; a potoli, a domoli:
p. ext. a întârzia. a amâna. - Din
încet (după
încetinel).
A încetini ≠ a (se) grăbi, a accelera, a grăbi,
ÎNCETIN'I vb.
1. a micşora, a reduce.
(A ~ viteza unui vehicul.) 2. v.
|domoli||.
3. a amâna, a întârzia.
(A ~ producerea unui fenomen.)încetin'i vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
încetin'esc, imperf. 3 sg.
încetine'a; conj. prez. 3 sg. şi pl.
încetine'ască