INCETAREÎNCET'ARE s.f. Acţiunea de
a înceta şi rezultatul ei; întrerupere, oprire, sfârşit. * Loc. adv.
Fără (
de)
încetare = necontenit, neîncetat. * Expr.
Încetare din viaţă = moarte, deces. - V. |
înceta||.
ÎNCET'ARE s.
1. v.
|întrerupere||.
2. întrerupere, oprire, sistare, suspendare.
(~ lucrului de către grevişti.) 3. v.
|sfârşit||. 4. dispariţie, stingere.
(~ ultimelor zgomote.) 5. dispariţie, trecere.
(~ durerii.) 6. curmare, oprire, potolire, (înv.) precurmare.
(~ vântului.)încet'are s. f., g.-d. art.
încetării