INCETAÎNCET'A, încetez, vb. I. Intranz. şi tranz. A se opri dintr-o acţiune, a nu mai continua o acţiune. * Expr.
A înceta din viaţă = a muri. [Prez. ind. şi: (reg.)
înc'et] - Lat. *
quetare (=
quietare).
A înceta ≠ a continua
ÎNCET'A vb.
1. a(-şi) întrerupe, a(-şi) opri, a(-şi) sista, a(-şi) suspenda.
(Uzina şi-a ~ activitatea.) 2. a conteni, a (se) întrerupe, a (se) opri, a părăsi.
(Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. v.
|opri||.
4. v.
|întrerupe||.
5. a amuţi, a dispărea, a se linişti, a muţi, a se potoli, a se stinge.
(Toate zgomotele au ~ în stradă.) 6. a dispărea, a trece, (astăzi rar) a se sparge.
(Primejdia, durerea a ~.) 7. v.
|sfârşi||. 8. a conteni, a se curma, a se opri, a se potoli, a se sfârşi, a sta, a se termina, (înv. şi pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorupe, (Mold.) a tinchi, (înv.) a se precurma.
(Vijelia, ploaia a ~.)încet'a vb., ind. prez. 1 sg.
încet'ez, 3 sg. şi pl.
încete'ază, perf. s. 1 sg.
încet'ai; conj. prez. 3 sg. şi pl.
încet'eze