INCETÎNC'ET, ÎNCE'ATĂ, înceţi, -te, adj., adv.
1. Adj. Fără viteză; liniştit, lin, domol. ** (Despre oameni) Care reacţionează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ** (Despre judecată, gândire) Care raţionează eu greutate; greoi.
2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit.
3. Adv. Fără grabă, domol, binişor, alene; lin, pe nesimţite. * Expr. (
Încetul)
cu încetul sau
încet-încet = puţin câte puţin, treptat, cu timpul. ** (Cu valoare de interjecţie) Binişor! nu aşa tare!; fără zgomot!
4. Adv. Cu glas coborât; molcom, potolit. - Lat.
qu(i)etus.Încet ≠ grăbit, grabnic, iute, rapid, repede, tare, pripit
ÎNC'ET adj., adv.
1. adj. v.
|domol||.
2. adv. v.
|agale||.
3. adj. v.
|greoi||.
4. adv. adagio.
5. adj. coborât, domol, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborât, slab, stins, (rar) slăbănog.
(Vorbea cu glas ~.) 6. adv. v.
|piano||.
7. adv. greu, lent.
(Noaptea trecea ~.)înc'et adj. m., pl.
înc'eţi; f. sg.
înce'ată, pl.
înc'ete