INCERCATÎNCERC'AT^1 s.n. Faptul de
a încerca; încercare. - V. |
încerca||.
ÎNCERC'AT^2, -Ă, încercaţi, -te, adj. Priceput, experimentat; care a trecut prin greutăţi, prin necazuri; păţit^2. - V. |
încerca||.
Încercat ≠ naiv, neîncercat
ÎNCERC'AT adj.
1. v.
|verificat||.
2. v.
|competent||.
3. v.
|experimentat||.
4. (fig.) călit.
(Un ostaş ~.) 5. deprins, experimentat, priceput, rutinat, versat.
(Un ochi ~.)încerc'at s. n. (pl.
încerc'ate în loc.
pe~)