INCERCAREÎNCERC'ARE, încercări, s.f.
1. Acţiunea de
a încerca şi rezultatul ei; verificare, probă.
2. Tentativă; străduinţă, silinţă.
3. (La jocul de rugbi) Aşezare a mingii cu mâna în terenul de ţintă al echipei adverse; punctele obţinute în urma acestei acţiuni; eseu.
4. Lucrare (literară) de debut. ** (Rar) Eseu (literar sau ştiinţific).
5. Necaz, suferinţă. primejdie; dificultate pe care o îndură cineva.
6. (Înv.) Experienţă practică; cunoaştere. - V. |
încerca||.
ÎNCERC'ARE s.
1. v.
|verificare||.
2. v.
|experimentare||.
3. v.
|experiment||.
4. v.
|tentativă||.
5. v.
|eseu||.
6. efort, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă.
(Toate ~ lui au fost zadarnice.) 7. greu, greutate, impas, necaz, vicisitudine.
(A trecut cu bine ~.) 8. greutate, necaz, nevoie, suferinţă, vicisitudine, (înv.) ispită.
(A trecut prin multe ~.) 9. v.
|chin||.
10. v.
|cumpănă||.
încerc'are s.f., g.-d. art.
încercării; pl.
încercări