INCERCAÎNCERC'A, înc'erc, vb. I. Tranz.
1. A verifica un lucru spre a-i controla însuşirile; a proba. * Expr.
Pe încercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe. ** Refl. recipr. A-şi măsura forţele în luptă cu cineva.
2. A întreprinde un lucru ca exerciţiu, de probă; a face tentative de... ** A-şi da silinţa să..., a face sforţări, a căuta să...
3. A fi cuprins de un sentiment, de o senzaţie; (despre sentimente, senzaţii etc.) a se face simţit, a cuprinde pe cineva. - Lat. pop.
in-circare.ÎNCERC'A vb.
1. v.
|verifica||.
2. v.
|experimenta||.
3. a proba, a verifica, (înv.) a ispiti.
(A ~ sentimentele cuiva.) 4. a căuta, a tatona, (înv. şi reg.) a probălui.
(~ să găsească o soluţie.) 5. a căuta, a vedea.
(~ dacă poţi să dezlegi problema.) 6. v.
|sonda||.
7. a căuta, a umbla.
(~ să mă înşele.) 8. v.
|strădui||.
9. a se forţa, a se sforţa, a se sili, a se strădui.
(~ să-i câştige bunăvoinţa.) 10. a gusta, (pop.) a cerca.
(A ~ o pară pentru a-i aprecia savoarea.) 11. v.
|întrece||.
12. v.
|îndura||.
13. v.
|simţi||.
încerc'a vb., ind. prez. 1 sg.
înc'erc, 3 sg. şi pl.
înce'arcă, perf. s. 1 sg.
încerc'ai; conj. prez. 3 sg. şi pl.
înc'erce