fictiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FICTÍV, -Ă, fictivi, -e, adj. Care nu există în realitate, care nu aparține realității, care este plăsmuit sau există doar în mod convențional; imaginar; fals. – Din
fr. fictif.fictiv (Dicționar de neologisme, 1986)FICTÍV, -Ă adj. Nereal, inexistent; plăsmuit, imaginar. ♦ Aparent; fals. [< fr.
fictif].
fictiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)FICTÍV, -Ă adj. fără existență reală; imaginar, aparent, ireal. (< fr.
fictif)
fictiv (Dicționaru limbii românești, 1939)*fictív, -ă adj. (d. lat.
fictus, închipuit, cu sufixu
-iv; fr.
fictif. V.
figură). Imaginar, închipuit:
biletele de bancă aŭ valoare fictivă. Adv. În mod fictiv.
fictiv (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FICTÍV, -Ă (‹
fr.)
adj. Care nu există în realitate; plăsmuit, imaginar; aparent, fals. ◊ (
EC. Pol.)
Capital f. = capital sub formă de acțiuni, obligațiuni și alte hârtii de valoare care nu au valoare proprie, ci reprezintă doar titluri de proprietate asupra capitalului real.
Dividend f. = cotă procentuală din beneficiile nerealizate ale unei societăți pe acțiuni și prelevate asupra capitalului sau a rezervelor.
Act (juridic) f. = act simulat, inexistent efectiv între părți, încheiat doar în scopul de a crea o aparență înșelătoare pentru terți.
fictiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fictív adj. m.,
pl. fictívi; f. fictívă, pl. fictívefictiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fictiv a.
1. închipuit sau plăsmuit;
2. convențional:
valoare fictivă.