emondare - explicat in DEX



emondare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EMONDÁRE, emondări, s. f. Emondaj. – Cf. fr. émonder.

emondare (Dicționar de neologisme, 1986)
EMONDÁRE s.f. Acțiunea de a emonda și rezultatul ei; emondaj, emondație. [< emonda].

emondare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
emondáre s. f., g.-d. art. emondắrii; pl. emondắri

emondare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EMONDÁRE, emondări, s. f. Emondaj. — V. emonda.

Alte cuvinte din DEX

EMONDAJ EMONDA EMONCTORIU « »EMONDATIE EMONDOR EMOTIE