emeri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMERÍ, s. n. (Rar) Șmirghel. – Din
fr. émeri.emeri (Dicționar de neologisme, 1986)EMERÍ s.n. (
Rar) Șmirghel. [< fr.
émeri].
emeri (Marele dicționar de neologisme, 2000)EMERÍ s. n. șmirghel (2). (< fr.
émeri)
emeri (Dicționaru limbii românești, 1939)*emerí n.
Min. Numele francez al najdaculuĭ, o varietate de corindon cu care se șlefuĭesc petrele [!] (Rom. nu i se poate zice așa, că nu se poate declina. Cel maĭ bine e să i se zică
smeril, d. it.
smeriglio, sp.
esmeril, vfr.
esmeril, émeril, nfr.
émeri, germ.
schmirgel, d. vgr.
smýris, smýridos, smeril,
smyrízo, șlefuĭesc).
emeri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)emerí (rar)
s. n.,
art. emeríulemeri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EMERÍ s. n. (Rar) Șmirghel. — Din
fr. émeri.