emerge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMÉRGE, pers. 3
emérge, vb. III.
Intranz. (
Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A ieși dintr-un mediu după ce l-a traversat. – Din
fr. émerger.emerge (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)emérge (-g, emérs), vb. – A ieși dintr-un mediu după ce l-a traversat.
Lat. emergere (
sec. XIX). –
Der. emergent, adj.;
emergență, s. f.;
emersiune, s. f., din
lat.emerge (Marele dicționar de neologisme, 2000)EMÉRGE vb. intr. 1. (despre corpuri, radiații) a ieși, a țâșni la suprafață din apă. 2. (fig.) a apărea, a se arăta; a se manifesta. (< fr.
émerger, lat.
emergere)
emerge (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EMÉRGE, pers. 3
emérge, vb. III.
Intranz. (
Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A părăsi un sistem de medii. — Din
fr. émerger.