ecvisetacee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECVISETACÉE, ecvisetacee, s. f. (La
pl.) Familie de plante erbacee criptogame vasculare cu un singur gen în flora actuală (coada-calului), cu frunze foarte mici, solzoase, concrescute într-o teacă în jurul nodurilor, și care se înmulțesc prin spori
(Equisetum); (și la
sg.) plantă care face parte din această familie. – Din
fr. équisétacées.ecvisetaceeECVISETACÉE s. f. pl. v.
ecvizetacee.ecvisetacee (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECVISETACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee criptogame vasculare, cu frunze foarte mici, solzoase, și care se înmulțesc prin spori: equisetum. (< fr.
équisétacées)
ecvisetacee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ecvisetacée s. f.,
art. ecvisetacéea, g.-d. art. ecvisetacéei; pl. ecvisetacéeecvisetacee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECVISETACÉE, ecvisetacee, s. f. (La
pl.) Familie de plante erbacee criptogame vasculare cu un singur gen în flora actuală (coada-calului), cu frunze mici, solzoase, concrescute într-o teacă în jurul nodurilor, și care se înmulțesc prin spori
(Equisetum); (și la
sg.) plantă care face parte din această familie. — Din
fr. équisétacée.