ecumenic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECUMÉNIC, -Ă, ecumenici, -ce, adj. Învestit cu autoritate extinsă asupra întregii biserici creștine. – Din
fr. œcumenique.ecumenic (Dicționar de neologisme, 1986)ECUMÉNIC, -Ă adj. Investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile. [Cf. lat.
oecumenicus, gr.
oikoumenikos].
ecumenic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECUMÉNIC, -Ă adj. cu caracter universal; investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile creștine. ♦ mișcare ~ă = mișcare religioasă care urmărește reuniunea tuturor bisericilor creștine într-una singură; ecumenism. (< fr.
oecuménique, lat.
oecumenicus, gr.
oikumenike)
ecumenic (Dicționaru limbii românești, 1939)*ecuménic, -ă adj. (vgr.
oikumenikós, universal;
oikuméne gê, pămîntu locuit). Universal, general.
Conciliŭ ecumenic, adunare generală la care participă toțĭ episcopiĭ. – Și
ic- (după ngr.) în sec. 18-19.
ecumenic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ecuménic adj. m.,
pl. ecuménici; f. ecuménică, pl. ecuméniceecumenic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ecumenic a. universal:
conciliu, patriarh ecumenic, biserica ecumenică a răsăritului.ecumenic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECUMÉNIC, -Ă, ecumenici, -ce, adj. Învestit cu autoritate extinsă asupra întregii Biserici creștine. — Din
fr. oecuménique.