DEZBINADEZBIN'A,
dezb'in, vb. I.
1. Tranz. şi refl. recipr. A face să nu se mai înţeleagă, să se duşmănească, sau a nu se mai înţelege între ei, a se duşmăni; a (se) învrăjbi.
2. Refl. (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). - Din lat.
disglut[i]
nare (refăcut după
îmbina).
A (se) dezbina ≠ a (se) îmbina, a (se) uni
DEZBIN'A vb. a (se) învrăjbi, (înv.) a (se) despărţi, a (se) dezuni.
(De ce s-au ~ astfel?)dezbin'a vb., ind. prez. 1 sg.
dezb'in, 3 sg. şi pl.
dezb'ină