DEZBATEDEZB'ATE^1, dezb'at, vb. III. Tranz. A discuta pe larg şi adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuţiei. ** A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părţi). -
|Dez-|| +
|bate|| (după fr.
d'ebattre). DEZB'ATE^2, dezb'at, vb. III. Tranz. (Pop.)
1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înţepenit (în cuie).
2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. -
|Dez-|| +
|bate.|| DEZB'ATE vb.
1. a discuta, a trata, (înv.) a tratarisi.
(Ce subiect a ~.) 2. v.
|chibzui||.
dezb'ate (a discuta, a desface, a desprinde) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
dezb'at, 1 pl.
dezb'atem; conj. prez. 3 sg. şi pl.
dezb'ată; imper. (neg.) 2 sg.
(nu ) dezb'ate, 2 pl.
(nu) dezb'ateţi