; DEZBATE - explicat in DEX
DEZBATE
DEZB'ATE^1, dezb'at, vb. III. Tranz. A discuta pe larg şi adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuţiei. ** A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părţi). - |Dez-|| + |bate|| (după fr. d'ebattre).
DEZB'ATE^2, dezb'at, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înţepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. - |Dez-|| + |bate.||
DEZB'ATE vb. 1. a discuta, a trata, (înv.) a tratarisi. (Ce subiect a ~.) 2. v. |chibzui||.
dezb'ate (a discuta, a desface, a desprinde) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezb'at, 1 pl. dezb'atem; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezb'ată; imper. (neg.) 2 sg. (nu ) dezb'ate, 2 pl. (nu) dezb'ateţi
DEZB'ATE^1, dezb'at, vb. III. Tranz. A discuta pe larg şi adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuţiei. ** A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părţi). - |Dez-|| + |bate|| (după fr. d'ebattre).
DEZB'ATE^2, dezb'at, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înţepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. - |Dez-|| + |bate.||
DEZB'ATE vb. 1. a discuta, a trata, (înv.) a tratarisi. (Ce subiect a ~.) 2. v. |chibzui||.
dezb'ate (a discuta, a desface, a desprinde) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezb'at, 1 pl. dezb'atem; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezb'ată; imper. (neg.) 2 sg. (nu ) dezb'ate, 2 pl. (nu) dezb'ateţi