DEZBATADEZBĂT'A, dezb'at, vb. I. Tranz. şi refl. (Rar) A (se) trezi din beţie. ** Tranz. Fig. A face pe cineva să vadă adevărata realitate. -
Dez- + [îm]
băta. A (se) dezbăta ≠ a (se) îmbăta
A se dezbăta ≠ a se turmenta
DEZBĂT'A vb. v.
|dezmetici||, |reculege||, |regăsi||, |reveni||, |trezi||.dezbăt'a vb., ind. prez. 1 sg.
dezbăt, 2 sg.
dezb'eţi, 3 sg. şi pl.
dezb'ată; conj. prez. 3 sg. şi pl.
dezb'ete