CONDUITACONDU'ITĂ, conduite, s.f.
1. Fel de a se purta, comportare; manieră.
2. Comportament. - Din fr.
conduite. CONDU'ITĂ s.
1. comportament, comportare, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaş, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie.
(Are o ~ necorespunzătoare.) 2. v.
com-portare.
condu'ită s. f., pl.
condu'ite