CONDUCTORCONDUCT'OR, -O'ARE, conductori, -oare, adj., subst.
1. Adj., s.n. (Corp sau material) care prezintă |conductibilitate|| electrică sau conductibilitate termică. *
Conductor electric = piesă cu |conductanţă|| mare, folosită pentru realizarea |circuitelor electrice|circuit| prin legături |conductive||.
2. S.m. şi f. Funcţionar la calea ferată care controlează biletele călătorilor şi supraveghează vagoanele. ** (Rar) |Vatman||; şofer. ** Supraveghetor şi |diriguitor|| al unei echipe de lucrători; şef de echipă.
3. S.m. şi f. (Înv.) |Călăuză||. - Din fr.
conducteur, lat.
conductor.
CONDUCT'OR s. v.
|vatman||.
conduct'or adj. m., (persoană) s. m., pl.
conduct'ori; f. sg. şi pl.
conducto'areconduct'or (aparat) s. n., pl.
conducto'are