CONDUCTACOND'UCTĂ,
conducte, s.f. Ţeavă, ansamblu de ţevi din metal, beton, lemn etc. sau instalaţie destinate transportului fluidelor sau materialelor pulverulente, pe un anumit traseu. *
Conductă electrică = conductor sau ansamblu de conductoare electrice de metal şi cu lungime mare, folosit pentru efectuarea legăturilor conductive în instalaţiile electrice. - Din lat.
conductus.
COND'UCTĂ s.
1. v.
|canal||.
2. (TEHN.) venă.
cond'uctă (tehn.) s. f., g.-d. art.
cond'uctei; pl.
cond'ucte