complezent - explicat in DEX

complezent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPLEZÉNT, -Ă, complezenți, -te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. – Din fr. complaisant.

complezent (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPLEZÉNT, -Ă adj. (Franțuzism) Gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil. [< fr. complaisant].

complezent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPLEZÉNT, -Ă adj. gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil. (< fr. complaisant)

complezent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
complezént adj. m., pl. complezénți; f. complezéntă, pl. complezénte

complezent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPLEZÉNT, -Ă, complezenți, -te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. — Din fr. complaisant.