BOCCEABOCCE'A, boccele, s.f.
1. Pachet cu diverse obiecte |casnice|casnic| mărunte puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă |cruciş||; boccealâc.
2. (Înv. şi reg.) |Şal|| mare pe care îl purtau femeile pe spate. - Din tc.
bohca.BOCCE'A s. v.
|legătură||.bocce'a s. f., art.
bocce'aua, g.-d. art.
bocc'elei; pl.
bocc'ele