BOCANITBOCĂN'IT s.n. Acţiunea de
a bocăni şi rezultatul ei; zgomot produs prin izbirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură. - V. |
bocăni||.
BOCĂN'IT s.
1. bocăneală, bocănitură, pocăneală, pocănit, pocănitură, (reg.) bontăneală, bontăni-tură.
(Se aude un ~.) 2. v.
|bătaie||.
bocăn'it s. n.