autocrat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOCRÁT, autocrați, s. m. (Adesea adjectival) Conducător al unui stat, cu puteri absolute; autocrator. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. autocrate.autocrat (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOCRÁT s.m. Conducător cu puteri absolute ; monarh absolut. V.
despot,
dictator,
tiran. //
adj. Autocratic. [Pron.
a-u-. / < fr.
autocrate, it.
autocrata < gr.
autokrates <
autos – însuși,
kratos – putere].
autocrat (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOCRÁT, -Ă adj., s. m. f. (conducător) cu puteri absolute; (monarh) absolut. (< fr.
autocrate, gr.
autokrates)
autocrat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTOCRÁT, autocrați, s. m. (Adesea adjectival) Cârmuitor, monarh absolut al unui stat. [
Pr.:
a-u-] – După
fr. autocrate (<
gr.).
autocrat (Dicționaru limbii românești, 1939)*autocrát, -ă s. (vgr.
autokratés, d.
autós, însumĭ, și
kratéo, domnesc). Suveran absolut. – Vechĭ
aftocrátor și
autocrátor (ngr.
aftokrátor și vgr.
auto-).
autocrat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autocrát (a-u-to-crat) s. m.,
pl. autocráțiautocrat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)autocrat m. suveran cu putere absolută:
autocratul tutulor Rusiilor.autocrat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOCRÁT, autocrați, s. m. (Adesea adjectival) Conducător al unui stat, cu puteri absolute; autocrator. [
Pr.:
a-u-] — Din
fr. autocrate.