APROBAAPROB'A,
apr'ob, vb. I. Tranz. A încuviinţa o acţiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeaşi părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. - Din lat.
approbare.
A aproba ≠ a dezaproba, a reproba, a refuza, a respinge
APROB'A vb. a accepta, a admite, a consimţi, a încuviinţa, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livr.) a concede, (fig.) a subscrie, (înv. şi pop.) a se prinde, (înv. şi reg.) a se pleca, (Mold. şi Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulţumi, a ogodi.
(A ~ să se scoată postul vacant la concurs.)aprob'a vb. (sil.
-pro-), ind. prez. 1 sg.
apr'ob, 3 sg. şi pl.
apr'obă; 1 pl.
aprobăm