APRINDEAPR'INDE, apr'ind, vb. III.
1. Tranz. A face să ardă focul sau un material |combustibil||; a da foc unui obiect. * Expr.
A-şi aprinde paie în cap = a-şi crea singur o neplăcere; a o păţi cu cineva, a nu putea scăpa de cineva. ** Refl. A începe să ardă, a lua foc.
2. Tranz. (Înv.) A face să ia foc o armă.
3. Refl. Fig. A izbucni, a se dezlănţui.
4. Tranz. şi refl. A face sau a începe să lumineze.
A aprins lampa.
5. Refl. Fig. (Despre oameni) A se înflăcăra, a se pasiona; a-şi ieşi din fire. ** A se înroşi, a se îmbujora (la faţă).
6. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A se |încinge|încinge|^1; a se |altera||. - Lat.
appre[he]
ndere.
A (se) aprinde ≠ a (se) stinge
A se aprinde ≠ a (se) potoli
APR'INDE vb.
1. a aţâţa, a face.
(~ focul.) 2. v.
|incendia||.
3. v.
|încinge||.
APR'INDE vb. v.
|antrena||, |congestiona||, |declanşa||, |dezlănţui||, |entuziasma||, |intensifica||, |isca||, |izbucni||, |îmbujora||, |împurpura||, |înflăcăra||, |înfoca||, |înroşi||, |însufleţi||, |înteţi||, |pasiona||, |porni||, |roşi||, |rumeni||, |stârni||.apr'inde vb. (sil.
-prin-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
apr'ind, perf. s. 1 sg.
aprins'ei, 1 pl.
apr'inserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl.
apr'indă, part.
apr'ins