AGITATIEAGIT'AŢIE,
agitaţii, s.f.
1. Mişcare intensă încoace şi încolo de oameni, de vehicule etc.
2. Stare de nelinişte excesivă, de tulburare, de tensiune nervoasă (manifestată prin mişcări grăbite şi dezordonate).
3. (Şi în sintagma
agitaţie politică) Mijloc de înrâurire a conştiinţei publice folosit de un partid în scopuri imediate, prin mass-media, întruniri etc. [Var.: (înv)
agitaţi'une s.f] - Din fr.
agitation, lat.
agitatio, -onis (
3) rus.
aghitaţiia.
Agitaţie ≠ linişte
AGIT'AŢIE s.
1. clocot, frământare, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare, ( rar) zbuciumeală.
(~ apelor ieşite din matcă.) 2. v.
|turbulenţă||.
3. fră-mântare, neastâmpăr, nelinişte, zbucium, (livr.) impacienţă.
( Stare de ~ sufletească.) 4. frământare, tulburare, vâlvă, zarvă.
(Din nimic s-a stârnit o ~.) 5. v.
|înfrigurare||.
6. v.
|forfotă||.
agit'aţie s. f. (sil.
-ţi-e), art.
agit'aţia (sil.
-ţi-a), g.-d. art.
agit'aţiei; pl.
agit'aţii, art.
agit'aţiile (sil.
-ţi-i-)