AGITAAGIT'A,
ag'it, vb. I.
1. Tranz. şi refl. A (se) mişca repede încoace şi încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ** Tranz. A ameteca două sau mai multe substanţe prin clătinarea lor (într-un vas).
2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mişcări grăbite şi dezordonate, sub impulsul unor enervări.
3. Tranz. şi refl. Fig. A (se) frământa, a (se) zbuciuma.
4. Tranz. Fig. A ridica masele (la revoltă), a aţâţa, a răzvrăti. - Din fr.
agiter, lat.
agitare.
A (se) agita ≠ a (se) calma, (se) linişti, a (se) potoli
A se agita ≠ a (se) astâmpăra, a se domoli, a se potoli
AGIT'A vb.
1. a clocoti, a (se) frământa, a fremăta, a (se) învolbura, a (se) zbate, a (se) zbuciuma, (înv. şi reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici.
(Apele crescute se ~ în matcă.) 2. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgudui, (reg.) a (se) clătări, (Mold. şi Bucov.) a (se) cobâlţâi. (~
lichidul din eprubetă.) 3. v.
|stârni||.
4. v.
|flutura||.
5. a se frământa, a se nelinişti, a se zbuciuma, a se zvârcoli, (Mold. şi Bucov.) a se cioşmoli.
(Nu te mai ~ atâta!) 6. v.
|forfoti||.
7. v.
|instiga||.
8. a se mişca.
(Masele se ~.)agit'a vb., ind. prez. 1 sg.
ag'it, 3 sg. şi pl.
ag'ită