AFONAF'ON, -Ă,
afoni, -e, adj., s.m. şi f.
1. (Persoană) care suferă de |afonie||. ** (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce.
2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. - Din fr.
aphone.
AF'ON adj. v.
|surd||.
af'on adj. m., s. m., pl.
af'oni; f. sg.
af'onă, pl.
af'one