ABISAB'IS,
abisuri, s.n. (Adesea fig.) |Prăpastie|| adâncă, genune, |hău^1||. - Din fr.
abysse, lat.
abyssus.
ab'is s. n.
1. prăpastie, genune. ** parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
2. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari. (< fr.
abysse, lat.
abyssos)
AB'IS s. v.
|prăpastie||.
ab'is s. n., pl.
ab'isuri