; ABILITATE - explicat in DEX
ABILITATE
ABILIT'ATE, abilităţi, s.f. (La sg.) Îndemânare, iscusinţă, pricepere, dibăcie. ** (La pl.) |Şmecherii|smecherie|, |şiretlicuri|-|. - Din fr. habilet'e, lat. habilitas, -atis.
abilit'ate s.f. 1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie. 2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva. 3. (pl.) şiretlicuri. (< fr. habilit'e, lat. habilitas)
Abilitate ≠ inabilitate, stângăcie
ABILIT'ATE s. v. |delegaţie||, |împuternicire||, |mandat||, |procură||.
ABILIT'ATE s. v. |îndemânare||.
abilit'ate s. f., g.-d. art. abilităţii; (şmecherii) pl. abilităţi
ABILIT'ATE, abilităţi, s.f. (La sg.) Îndemânare, iscusinţă, pricepere, dibăcie. ** (La pl.) |Şmecherii|smecherie|, |şiretlicuri|-|. - Din fr. habilet'e, lat. habilitas, -atis.
abilit'ate s.f. 1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie. 2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva. 3. (pl.) şiretlicuri. (< fr. habilit'e, lat. habilitas)
Abilitate ≠ inabilitate, stângăcie
ABILIT'ATE s. v. |delegaţie||, |împuternicire||, |mandat||, |procură||.
ABILIT'ATE s. v. |îndemânare||.
abilit'ate s. f., g.-d. art. abilităţii; (şmecherii) pl. abilităţi