ABILITAABILIT'A,
abilitez, vb. I. Tranz.
1. A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta.
2. A împuternici. - Din germ.
habilitieren.
abilit'a vb. tr.
1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici. (< germ.
habilitieren, lat.
habilitare)
ABILIT'A vb. v.
|autoriza||, |delega||, |împuternici||, |învesti||.abilit'a vb., ind. prez. 1 sg.
abilit'ez; 3 sg. şi pl.
abilite'ază