ABILAB'IL, -Ă,
abili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este îndemânatic, iscusit, priceput, dibaci. ** Şmecher, descurcăreţ. - Din fr.
habile, lat.
habilis.
ab'il^1, -ă adj.
1. îndemânatic, dibaci, priceput.
2. (
jur.) apt a îndeplini condiţiile cerute de lege. (< fr.
habile, lat.
habilis)
-'abil^2 elem. "posibil" (< fr.
-able, cf. lat.
abilis)
Abil ≠ inabil, neîndemânatic, stângaci
ab'il adj. m., pl.
ab'ili; f. sg.
ab'ilă, pl.
ab'ile