; ABANDONA - explicat in DEX
ABANDONA
ABANDON'A, abandonez, vb. I. 1. Tranz. A părăsi pe cineva (lăsându-l fără sprijin sau ajutor); a renunţa la ceva. 2. Tranz. şi intranz. A renunţa la continuarea participării la o întrecere sportivă. - Din fr. abandonner.
abandon'a vb. I. tr. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva. ** a neglija, a lăsa în voia... II. refl. a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoţii. III. intr. a se retrage dintr-o competiţie. (< fr. abandonner)
A abandona ≠ a adopta, a relua, a reveni
ABANDON'A vb. 1. a lăsa, a părăsi, (franţuzism rar) a placa, (înv. şi pop.) a oropsi, a pustii, (înv. şi reg.) a năpusti. (Şi-a ~ copiii.) 2. a renunţa. (A ~ o dispută.) 3. v. |ceda||.
abandon'a vb., ind. prez. 1 sg. abandon'ez, 3 sg. şi pl. abandone'ază
ABANDON'A, abandonez, vb. I. 1. Tranz. A părăsi pe cineva (lăsându-l fără sprijin sau ajutor); a renunţa la ceva. 2. Tranz. şi intranz. A renunţa la continuarea participării la o întrecere sportivă. - Din fr. abandonner.
abandon'a vb. I. tr. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva. ** a neglija, a lăsa în voia... II. refl. a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoţii. III. intr. a se retrage dintr-o competiţie. (< fr. abandonner)
A abandona ≠ a adopta, a relua, a reveni
ABANDON'A vb. 1. a lăsa, a părăsi, (franţuzism rar) a placa, (înv. şi pop.) a oropsi, a pustii, (înv. şi reg.) a năpusti. (Şi-a ~ copiii.) 2. a renunţa. (A ~ o dispută.) 3. v. |ceda||.
abandon'a vb., ind. prez. 1 sg. abandon'ez, 3 sg. şi pl. abandone'ază