ABACAAB'ACĂ,
abace, s.f. (Arhit.) Placă subţire (pătrată) care constituie partea superioară a |capitelului|-| unei coloane şi face legătura cu |arhitrava||. - Din fr.
abaque, lat.
abacus.
ab'aca s. f. cânepă de Manilla. (< sp.
abaca)
ab'acă s. f. partea superioară a capitelului unei coloane. (< fr.
abaque, lat.
abacus)
AB'ACĂ s. v.
|nomogramă||.
ab'acă (arhit.) s. f., g.-d. art.
ab'acei; pl.
ab'ace