nesăbuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință;
p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. –
Cf. magh. szabadni.