descărca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCĂRCÁ, descárc, vb. I.
Tranz. 1. A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport; a da jos încărcătura.
2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unei piese, unei construcții, unui sistem tehnic etc. care ar putea produce deformarea acestuia.
3. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. ♦ A face să ia foc, a declanșa o armă; a trage, a slobozi un foc de armă. ♦ A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric. ♦
Tranz. și
refl. A face să-și piardă sau a-și pierde încărcătura electrică. ♦
Refl. (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănțui.
4. Fig. A da curs liber unor stări sufletești, a se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva). ♦
Refl. A se ușura de o vină, de un păcat etc. ◊
Expr. (
Tranz.)
A-și descărca conștiința (sau
inima) = a-și ușura conștiința, făcând confidențe cuiva.
5. A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului. –
Lat. discarricare.