descălca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCĂLCÁ, descálc, vb. I.
Tranz. A înlătura cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături. –
Des1- +
călca.descălca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)descălcá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. descálc, 3
descálcă, 1
pl. descălcắm; conj. prez. 1
sg. să descálc, 3
să descálcedescălca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCĂLCÁ, descálc, vb. I.
Tranz. A înlătura cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături. —
Pref. des- +
călca.