descântător - explicat in DEX

descântător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCÂNTĂTÓR, -OÁRE, descântători, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care descântă, care face vrăji. – Descânta + suf. -ător.

descântător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
descântătór adj. m., s. m., pl. descântătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. descântătoáre

descântător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCÂNTĂTÓR, -OÁRE, descântători, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care descântă, care face vrăji. — Descânta + suf. -ător.