cumpăta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUMPĂTÁ, cumpătez, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. (Rar) A (se) restrânge, a (se) modera, a (se) tempera. ♦
Tranz. (
Reg.) A cruța, a economisi; a menaja.
2. (
Înv. și
reg.) A (se) îndruma; a (se) decide. –
Lat. *compitare (=computare).cumpăta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cumpătá (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
cumpăteázăcumpăta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUMPĂTÁ, cumpătez, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. (Rar) A (se) restrânge, a (se) modera, a (se) tempera. ♦
Tranz. (
Reg.) A cruța, a economisi; a menaja.
2. (
Înv. și
reg.) A (se) îndruma; a (se) decide. —
Lat. *compitare (= computare).