cumpăta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUMPĂTÁ, cumpătez, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. (Rar) A (se) restrânge, a (se) modera, a (se) tempera. ♦
Tranz. (
Reg.) A cruța, a economisi; a menaja.
2. (
Înv. și
reg.) A (se) îndruma; a (se) decide. –
Lat. *compitare (=computare).