corbiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORBÍU, -ÍE, corbii, adj. (Rar) Negru ca pana corbului. –
Corb +
suf. -iu.corbiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corbíu (rar)
adj. m.,
f. corbíe; pl. m. și
f. corbíicorbiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corbiu a. negru ca corbul:
negru ca aripa corbie AL.
corbiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORBÍU, -ÍE, corbii, adj. (Rar) Negru ca pana corbului. —
Corb +
suf. -iu.