complexitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPLEXITÁTE s. f. Faptul de a fi complex, însușirea a ceea ce este complex. – Din
fr. complexité.complexitate (Dicționar de neologisme, 1986)COMPLEXITÁTE s.f. Faptul de a fi complex. [Cf. fr.
complexité].
complexitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPLEXITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi complex. (< fr.
complexité)
complexitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*complexitáte f. (d.
complex; fr.
-exité). Calitatea saŭ starea lucruluĭ complex.
complexitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)complexitáte s. f.,
g.-d. art. complexitắțiicomplexitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)complexitate f. caracterul lucrurilor complexe.
complexitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPLEXITÁTE s. f. Faptul de a fi complex, însușirea a ceea ce este complex. – Din
fr. complexité.