clorofilă - explicat in DEX

clorofilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLOROFÍLĂ s. f. Pigment care se găsește în părțile verzi ale plantelor și care joacă un rol fundamental în fotosinteză. – Din fr. chlorophylle.

clorofilă (Dicționar de neologisme, 1986)
CLOROFÍLĂ s.f. Pigment natural de culoare verde, care se găsește în celulele unor plante și care, sub acțiunea razelor solare, absoarbe din aer bioxidul de carbon necesar plantei. [< fr. chlorophylle, cf. gr. chloros – verde, phyllon – frunză].

clorofilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLOROFILĂ s. f. pigment verde din plante fixat pe cloroplaste, în fotosinteză. (< fr. chlorophylle)

clorofilă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CLOROFÍLĂ (‹ fr. {i}; {s} cloro- + gr. phyllon „frunză”) s. f. Pigment din plantele verzi, cu structură apropiată de cea a hemului, dar avînd magneziu în locul fierului și un rest de alcool superior, fitolul. În stare naturală se găsește în cloropaste. Are rol principal în procesul de fotosinteză; se folosește în parfumerie ca dezodorizant și în medicină ca antianemic.

clorofilă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*clorofílă f., pl. e (vgr. hlorós, verde și phýllon, frunză). Bot. Materia verde din celulele plantelor, care spre toamnă se preface în xantofilă.

clorofilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clorofílă s. f., g.-d. art. clorofílei

clorofilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLOROFÍLĂ s. f. Pigment care se găsește în părțile verzi ale plantelor și care joacă un rol fundamental în fotosinteză. — Din fr. chlorophylle.