chitră - explicat in DEX

chitră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHÍTRĂ, chitre, s. f. Fructul chitrului, cu aspectul unei lămâi mari, din care se poate face dulceață. – Din ngr. kítra (pl. lui kitron).

chitră (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
chitră, chitre s. f. persoană de vază.

chitră (Dicționaru limbii românești, 1939)
chítră f., pl. e (ngr. kitron, lămîĭe; bg. kitra. V. citric). Sud. Un fel de lămîĭe de 4-5 orĭ maĭ mare de cît cele obișnuite și din care se face dulceață. – În est chitru m.

chitră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chítră (chi-tră) s. f., g.-d. art. chítrei; pl. chítre

chitră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chitră f. rodul chitrului, un fel de lămâie mare și mirositoare, cu coaja groasă, din care se face dulceață.

chitră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHÍTRĂ, chitre, s. f. Fructul comestibil al chitrului, cu aspectul unei lămâi mari. Din ngr. kitra (pl. lui kitron).