chit - explicat in DEX



chit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHIT1 adv. (Fam.; în expr.) A fi chit (cu cineva) = a nu mai datora nimic (cuiva); a nu mai avea de dat (cuiva) nici o socoteală. Chit că... = chiar dacă..., indiferent dacă... – Din fr. quitte.

chit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHIT2 s. n. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul și e folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. – Din germ. Kitt.

chit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHIT3, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ.

chit
CHIT2 s. n. ~ (din germ. Kitt < v. germ. de sus kuti < indoeurop. *guetu- = rășină, prin interm. lat. bitūmen = asfalt (1.)) [et. WDW]

chit (Dicționar de neologisme, 1986)
CHIT s.n. Pastă rezultată din amestecul unei pulberi metalice cu ulei de in, glicerină etc., întrebuințată la lipitul geamurilor la cercevele, la astuparea găurilor etc. [Pl. -turi. / < germ. Kitt, cf. kitten – a lipi].

chit (Dicționar de neologisme, 1986)
CHIT adv. (Franțuzism) Achitat, plătit. ◊ (Fam.) A fi chit (cu cineva) = a-și fi plătit o datorie față de cineva. [< fr. quitte].

chit (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
chit2, chíturi, s.n. (reg.) suman (negru sau alb), țundră.

chit (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
chit adv. – Liber, în pace. Fr. quitte. Se întîlnește cu dubletele cfit și fit, care redau pronunțarea germ. quitt.Der. (de la cfit) cfitui, vb. (a rezolva probleme; a fi liniștit). Forma chitui se aude mai puțin, fiind înlocuită prin achita. După Sanzewitsch 201, cfitui vine din rus. kvitovatĭ.

chit (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
chit (-ți), s. m. – Balenă, cetaceu. Ngr. ϰñτος, în parte prin intermediul sl. kitŭ (Murnu 13; cf. Vasmer, Gr., 78). Sec. XVI.

chit (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
chit s. n. – Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vîscos. Germ. Kitt. Sec. XIX. – Der. chitui, vb. (a lipi cu chit).

Alte cuvinte din DEX

CHISTOC CHISTOACA CHISTIC « »CHITA CHITAI CHITAIT