chiot - explicat in DEX

chiot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHÍOT, chiote, s. n. Strigăt puternic, răsunător, prelung (care exprimă bucurie, izbândă etc., care servește ca chemare, ca îndemn etc.). – Din chiu.

chiot (Dicționaru limbii românești, 1939)
chíot n., pl. e (îld. chĭŭăt, d. chiŭ). Strigăt, sunetu care se aude cînd chiuĭ.

chiot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chíot s. n., pl. chíote

chiot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chiot n. strigăt tare (de bucurie sau de durere): răsună codrul de ’mpușcături, de chiote voioase AL. [Derivat din chiu].

chiot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHÍOT, chiote, s. n. Strigăt puternic, răsunător, prelung (care exprimă bucurie, reușită etc., care servește ca chemare, îndemn etc.). — Din chiu.